Dragii mei, dragi, va imbratisez pe toti si va doresc un Paste fericit alaturi de toti ai vostri!
Am primit acest mesaj minunat si vi-l daruiesc la randu/mi.
Fie ca Lumina Sfanta din Noaptea Invierii sa ne inalte inimile si sa le umple de pace si de iubire adevarata!
"Acest Paste este cu totul special! Planeta va fi invadata cu Lumina, pentru ca iata, asemeni celor 3 Magi care s-au intalnit odinioara in pustie, calauziti de Stea, tot asa, anul acesta 3 biserici sarbatoresc in acelasi timp Pastele: Religia Ortodoxa, Catolica si Iudaica.
CINA CEA DE TAINA prin care se sarbatorea Pastele evreiesc si la care Iisus a oferit TAINA SFINTEI EUHARISTII a pus fundamentul PASTELUI CRESTIN. De atunci, in fiecare An, Preotii crestini de pe intreaga Planeta au facut sa se auda in fiecare An la aceasta Sarbatoare, CHEMAREA CRISTICA: VENITI DE LUATI LUMINA! Lumina lumanarilor aprinse care curge ca Raurile in Noaptea Invierii este doar Simbolul celeilalte Lumini, nevazute ochiului fizic dar intotdeauna este simtita de Inima!
Despre Lumina din acest An se spune ca va spala o imensa parte din Karma grea a Lumii, dandu-ne tuturor sansa sa acceleram trezirea noastra interioara, fie ca suntem sau nu constienti de aceasta. Dupa cum stiti, data cand cade Pastele este gandita astrologic.
Momentul este numit in traditia marilor Mistere: IZVORUL LUMINII. Aceasta pentru ca, se spune, atunci se deschide mai larg IZVORUL ADEVARULUI DIVIN pazit de Serafimi, Ingerii cu 6 Aripi , cei care inconjoara tronul Ceresc, preamarindu-L pe Dumnezeu.
Pulsatia acestei emisii de Energie Necreata are cicluri mici ( in la fiecare An odata) si cicluri Cosmice, care se intampla la intervale uriase de timp, cum este acesta. O Vibratie atat de inalta cand atinge un Suflet atent si receptiv, produce transformari inimaginabile in evolutie. Il pune intr-o rezonanta extrem de fina cu Planul dumnezeiesc pentru Creatie.
Asadar, va invit sa sarbatorim impreuna BUCURIA TREZIRII de care vorbesc Ingerii! Sa sarbatorim mersul nostru glorios catre viitor, dorinta noastra zilnica, nerostita poate, de auto-responsabilitate, dorinta tuturor Fiintelor de iluminare! Si sa le aliniem FRUMUSETII si LUMINII pe care INVIEREA DOMNULUI o revarsa peste noi! Sa ne aducem aminte impreuna ca suntem IUBIRE si acolo unde Inima noastra bate ea creaza IUBIRE! Oriunde! Pe Planeta! In Sistemul Solar! In Galaxie! In Univers!
CRISTOS, inviind , ne-a daruit aceasta CLIPA de ACUM , fara de care iubirea noastra nu ar fi avut stralucire. CRISTOS a fost, este si va fi mereu viu in Inimile care iubesc si care revarsa iubire peste tot ce exista. Nu va pierdeti in fata nici unei incercari prin care poate, treceti, PENTRU CA EL ESTE CU NOI.
"Sa respecti poruncile lui Dumnezeu, sa-L iubesti pe Dumnezeu mai presus de orice si pe aproapele tau la fel ca pe tine însuti, sa nu raspunzi la rau cu rau, sa-i faci bine dusmanului tau, sa-i binecuvintezi pe cei care te blesteama , sa fii umil si blând, si astfel vei deveni Copil al Celui Preaînalt" (Iisus)"
Ioan Constantin, [email protected]
Interviu luat lui Eckhart Tolle,
de Kathy Juline
Titlul ultimei carti a lui Eckhart Tolle („Un Nou Pamant”) se inspira dintr-un pasaj biblic ce promite un Nou Rai si un Nou Pamant. Este o metafora pentru starea de prezenta constienta a fiintei infinite (Rai), care permanent iese in afara intr-un mod nou, intr-o noua forma (Pamant). Deoarece semnificatia ideilor lui Eckhart Tolle depaseste o abordare intelectuala, ele necesita contemplare si mai degraba ne deschidem catre ele decat le studiem. Autorul spune ca „Vorbele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla dincolo de ele, dar putem folosi vorbele pentru a ne indrepta in directia dorita si asta ne este de ajutor”.
Intrebare: In viziunea dumneavoastra despre un Nou Pamant, scopul vietii implica ceea ce numiti „actiune treaza”. Ce vreti sa spuneti cu asta?
Raspuns: Cei mai multi oameni trateaza momentul prezent ca si cum ar fi un obstacol pe care trebuie sa-l depaseasca. Deoarece momentul prezent este insasi Viata, acesta este un mod nebunesc de a trai. In „actiunea treaza” exista o completa aliniere interna cu momentul prezent si cu ceea ce faci chiar acum. Atunci, „a face” nu este in primul rand un mijloc indreptat catre un scop, ci o deschidere pentru ca sa vina in aceasta lume constiinta. A te alinia pe tine insuti cu Acum inseamna a te alinia cu scopul universal, scopul intregului. Care este acesta? Nasterea si inflorirea constiintei. Apoi, intregul te indruma in tot ceea ce gandesti si faci.
Asa cum am explicat in „Un Nou Pamant”, actiunea treaza se manifesta in trei moduri, in functie de circumstantele si natura activitatii. Acestea sunt acceptarea, bucuria si entuziasmul (fiecare reprezentand o frecventa de vibratie specifica a constiintei) . Daca in ceea ce faceti nu exista niciuna dintre ele, atunci nu sunteti aliniat cu scopul universal. Creati nefericire, adica suferinta, intr-o forma sau alta. Un mod de a defini ego-ul este, pur si simplu, acesta: o relatie disfunctionala cu momentul prezent.
Ceea ce numesc “Un Nou Pamant ” - formele exterioare create prin actiunea treaza - se ridica pe masura ce mai multi oameni isi dau seama ca scopul lor este sa-i permita constiintei sa iasa la lumina, prin tot ceea ce fac.
I: Credeti ca omenirea este gata pentru aceasta transformare?
R: DA. Vad semne ca deja asta se intampla. Pentru prima oara pe planeta noastra exista o trezire la scara mare. De ce nu? Daca acum nu va exista o schimbare in constiinta umana, atunci ne vom distruge pe noi si, probabil, si planeta. Nebunia mintii egoiste colective, amplificata de stiinta si tehnologie, aduce rapid specia noastra pe marginea prapastiei. Evolutie sau moarte - acum asta este singura noastra alegere.
Luand in considerare doar lumea occidentala, estimez ca aproape 10% din oamenii din America de Nord si tarile din Vestul Europei se trezesc. Probabil ca asta reprezinta o masa critica suficienta pentru a crea un Nou Pamant. Deci, transformarea constiintei se petrece cu adevarat, desi asta nu apare la stirile de seara.
Daca se petrece suficient de rapid? Acum, eu sper in viitorul omenirii mult mai mult decat atunci cand am scris „Puterea prezentului”. De fapt, de aceea am scris cartea: nu eram sigur ca omenirea va supravietui. Acum simt diferit. Vad multe motive ca sa fiu increzator.
I: Spuneti, in noua carte, ca, pentru ca omenirea sa faca aceasta transformare, e nevoie sa existe o schimbare de la constienta obiectelor la cea a spatiului. Ne puteti explica acest lucru?
R: Spun ca vad ivirea constientei spatiului ca viitoarea treapta in evolutia omenirii. Prin constienta spatiului inteleg ca, pe langa a fi pe deplin constienti (de perceptiile simturilor, de gandurile, de emotiile si de tot ceea ce se petrece in vietile noastre), exista in acelasi timp si un curent subtil de constienta sau Prezenta, ce opereaza in noi. Asta implica nu numai ca suntem constienti de lucruri, precum obiectele si oamenii din jurul nostru, ci si ca, in acelasi timp, suntem constienti ca suntem constienti. Suntem constienti de atemporalul EU SUNT, fara de care nu ar exista lumea. Putem percepe o liniste interioara alerta, in profunzime, in timp ce lucrurile se petrec la suprafata. Aceasta este nelimitatul. Aceasta este adevarata inteligenta. Daca in vietile noastre ar exista doar constienta obiectelor, am ramane prinsi in capcana limitarii, a formei, care creeaza o aparenta de separare. Intotdeauna incercam sa schimbam forma sau sa-i rezistam, intr-un fel sau altul. Cautam salvarea in lumea formei. Dar, cand suntem constienti de constienta spatiului, constienti ca suntem constienti, suntem eliberati de identificarea cu forma, care este ego-ul, si atunci se ridica in noi un simt al unitatii cu Totul si cu Sursa.
I: Astfel, atasamentul si lupta sunt eliberate.
R: Asa este, deoarece in constienta spatiului nu exista viitor, si nici trecut. Exista doar prezentul, si acesta este intotdeauna liber. Asta este ceea ce budistii numesc „vid” si Iisus numeste „plenitudinea vietii”. E acelasi lucru, mai degraba non-lucru. Deoarece este o deschidere in dimensiunea verticala, care nu are limita, prezentul nu este niciodata limitat sau plin de probleme. Pentru a supravietui, problemele au nevoie de timp, adica de trecut si de viitor. Pe de alta parte, daca lasam atentia noastra sa se deplaseze catre trecut sau viitor, functionam in dimensiunea orizontala, iar asta duce la o diferentiere extinsa a formelor, ce deriva din constructiile ego-ului.
Intrarea in dimensiunea verticala necesita un grad mai inalt de Prezenta. Prezentul trebuie sa fie principalul punct de concentrare a atentiei noastre. Bineinteles ca, pentru a functiona, avem nevoie de conceptul de timp, de exemplu pentru a pregati acest interviu. Esenta este sa nu fim limitati doar la aceasta dimensiune. Ridicarea constientei spatiului - o schimbare de la constienta orizontala catre cea verticala - este urmatoarea treapta in evolutia omenirii si se petrece din ce in ce mai mult, pe masura ce constienta noastra ramane in momentul prezent.
I: Puteti sa ne sugerati unele moduri de a ramane atenti in prezent?
R: Un lucru pe care il putem face este sa observam micile lucruri din jurul nostru, fiind atenti la detalii precum pasarile din copaci, florile din gradini - doar observati frumusetea peste tot, chiar si in lucrurile cele mai mici. A observa lucruri aparent nesemnificative necesita atentie vigilenta. Aceasta este cheia. Este nelimitatul. Este chiar constienta.
O alta practica utila este sa ne observam respiratia si sa respiram constient. Daca ne observam respiratia, nu putem sa ne gandim la altceva in acelasi timp. Atentia noastra este in momentul prezent, nu asupra grijilor trecute sau a planurilor de viitor. Doar respiram, nu gandim. Deoarece practicarea meditatiei respiratiei ne scoate din activitatea de gandire, ea este un mod eficient de trezire. De fapt, deoarece respiratia nu are o forma proprie, ea a fost in mod traditional echivalata cu spiritul, cu Viata Unica fara forma. In limba germana, cuvantul „atmen” inseamna „a respira” si deriva din „atman”, care in sanscrita se refera la esenta noastra interioara cea mai profunda sau Sinele nostru universal.
I: De ce este de dorit sa eliberam mintea de gandire?
R: Gandirea sau, mai precis, identificarea cu gandirea naste si mentine ego-ul, care, mai ales in societatea noastra occidentala, se afla in afara controlului. Ego-ul crede ca este real si incearca din greu sa-si mentina suprematia. Starile negative ale mintii, cum ar fi furia, resentimentul, frica, invidia, gelozia, sunt produse ale ego-ului. Cand ego-ul este cel ce controleaza, aceste stari ne apar ca fiind justificate si, de asemenea, ca fiind cauzate de unii factori externi. De obicei, o alta persoana este vinovata de aceste sentimente. Totusi, adevarata lor cauza nu se afla in continutul vietii noastre, ci chiar in structura mintii egoiste. Aceasta are nevoie de inamici, deoarece isi defineste propria identitate prin separare si, astfel, pune accentul pe „diferitul” celorlalti. Din acest motiv, a lasa ego-ul sa controleze duce, in cele din urma, la violenta, lupta si razboi. Asta e nebunie, dar ego-ul nu vede lucrurile in acest mod.
Filmul „O minte minunata - A Beautiful Mind” exprima clar cum mintea ne poate amagi daca nu suntem constienti ca ne controleaza. Este povestea adevarata a unui om care e un geniu, dar care este nebun - in acelasi timp. Cei ce privesc filmul nu stiu ca este nebun pana cand si el isi da seama de asta, pe masura ce povestea se desfasoara. Filmul subliniaza ca, atunci cand devenim constienti de mintea noastra, nu ne mai identificam cu ea. S-a ivit o noua dimensiune a constientei. Nebunia se datoreaza gandirii fara constienta, iar gandirea fara prezenta constienta este modul in care ego-ul ne tine prinsi.
I: Sugerati sa schimbam doar continutul gandurilor noastre, indepartandu- l de negativitate, sau mai degraba sa incetam activitatea de gandire?
R: Cu siguranta ca gandirea pozitiva este de preferat celei negative. Dar a fi in constiinta momentului prezent si a practica constienta Prezentei Divine este ceea ce Iisus spunea in Predica de pe Munte: „Nu luati gandul drept viata voastra”. Din aceasta „stare de Fiintare” se naste o mare creativitate. Indemnul „Schimba-ti gandirea!” poate fi inteles cu adevarat ca spunandu-ne sa incetam activitatea mentala constant agitata, ce este repetitiva, inutila si adesea negativa. In loc sa gandim permanent, devenim tacuti si linistiti si devenim constienti ca suntem constienti. Aceasta este realizarea lui EU SUNT, realizarea Fiintei, identitatea esentei noastre. Cand suntem inradacinati in aceasta, gandirea devine slujitorul constientei, mai degraba decat o activitate de auto(ego)servire. Gandirea devine creatoare, plina de forta.
I: Vorbiti in carte despre corpul-durere, atat cel personal, cat si cel colectiv. Ce intelegeti prin acesta?
R: Corpul-durere este termenul meu pentru acumularea unor vechi dureri emotionale, pe care aproape toti oamenii le poarta in campul lor energetic. Il vad ca o entitate psihica semiautonoma. El consta din emotii negative care nu au fost privite in fata, acceptate si apoi eliberate in momentul in care au aparut. Aceste emotii negative lasa un reziduu de durere emotionala, care este inmagazinat in celulele corpului nostru. De asemenea, exista un corp-durere colectiv, ce contine suferinta nenumaratelor fiinte umane, de acum si din toata istoria noastra.
Corpul-durere are o etapa inactiva si una activa. Periodic, el devine activ si atunci cauta mai multa suferinta pentru a se hrani. Daca nu sunteti absolut prezenti, va acapareaza mintea si se hraneste cu gandirea negativa si experientele negative traite, dramele din relatiile voastre. Asa s-a perpetuat de-a lungul istoriei umane.
Un alt mod de a descrie corpul-durere este acesta: dependenta de nefericire.
I: Puteti sa ne sugerati o modalitate de a elimina corpul-durere?
R: Il eliberam taind legatura dintre el si procesele de gandire, astfel incat sa nu-l mai hranim cu gandirea noastra. Orice gand negativ are o frecventa similara cu corpul-durere si astfel il hraneste. El nu se poate hrani cu ganduri pozitive. Atunci cand acesta nu mai conduce dialogul intern al gandirii noastre necontrolate, devenim direct constienti de el. Simtim emotia in corpul nostru si aducem atentia catre ea - Lumina constientei. Atunci, vechea emotie este transformata in constiinta, in acelasi fel in care un foc transforma totul in el insusi. Astfel, dezidentificarea de emotie si simpla prezenta in momentul de Acum este modul de a opri ciclul de recreare constanta a experientelor dureroase.
I: Frica pare ca se afla in spatele celor mai multe dintre emotiile negative. Cum poate fi ea eliberata? Vorbiti de un proces de dezidentificare. Cum functioneaza acesta?
R: Frica se naste prin identificarea cu forma: o posesiune materiala, un corp fizic, un rol social, o imagine de sine, un gand, o emotie. Se naste din neconstientizarea dimensiunii interioare fara forma a constiintei sau spiritului, care este esenta a cine sunteti. Sunteti prinsi in constienta obiectelor, neconstientizand dimensiunea de spatiu interior, care este el insusi libertate adevarata.
Orice gand de frica se refera la viitor, la ceva care trebuie sau poate sa se intample. Cei mai multi oameni sunt familiarizati cu „filmele mentale” care cauzeaza stres si anxietate si ii tin treji noaptea, in timp ce corpul sta intins intr-un pat cald si confortabil. In momentul in care recunoasteti un gand de frica drept ceea ce este, adica o activitate mentala inutila si autodistructiva, incepeti sa va dezidentificati de el. Atunci Constienta sau Prezenta preiau controlul. Nu spun ca nu mai ganditi, ci ca nu mai confundati gandirea cu cine sunteti cu adevarat. Gandirea devine inradacinata in constienta, mai degraba decat sa fie autonoma si sa-si serveasca siesi, adica ego-ului.
Fiecare corp-durere contine foarte multa frica, deoarece frica este emotia negativa primordiala.Cum lucram cu asta? Din nou, recunoasteti corpul-durere ca fiind o acumulare de emotii vechi. De indata ce ati recunoscut asta, el nu mai poate sa va preia mintea, sa se hraneasca cu gandurile voastre negative si sa controleze dialogul vostru interior si ceea ce spuneti si faceti. De indata ce s-a ivit corpuldurere, nu va luptati cu el sau nu-i opuneti rezistenta. El este parte a calitatii de a fi a momentului prezent, cu care intotdeauna trebuie sa fiti in aliniere interioara. Astfel, ii permiteti sa fie acolo. Daca nu mai hraniti corpul-durere, acesta isi pierde incarcatura energetica, iar emotia negativa trece printr-o transmutare.
I: In cartea dumneavoastra vorbiti de dorinta neincetata a ego-ului si de nevoia sa insatiabila de mai mult. Totusi, anumite lu-cruri pe care le dorim nu ar putea fi consi-derate valoroase, precum dorinta de a deveni o persoana mai buna?
R: Dorinta de a deveni o persoana mai buna se refera adesea la a vrea sa imbunatatesc modul in care ma simt pe mine insumi, ma vad pe mine sau cum sunt privit de ceilalti. Are de a face cu crearea imaginii mentale, adica a egoului. Bineinteles ca asta include dorinta de a deveni iluminat sau spiritual. Trezirea sau realizarea spirituala este descoperirea ca nu trebuie sa-ti mai adaugi nimic pentru a fi pe deplin tu insuti. Nu e nevoie sa incerci sa devii bun, ci sa-i permiti bunatatii, care este in tine, inerenta Fiintei tale si inseparabila de cine esti, sa iasa la lumina.
I: Spuneti ca, pe masura ce oamenii se trezesc la sinele lor adevarat si la scopul vietii lor, se creeaza un Nou Pamant. Cum arata acesta?
R: Nu doresc sa speculez referitor la caracteristicile Noului Pamant, dar, orice este, ar fi o manifestare exterioara a Noului Rai, taramul interior al constiintei. El se va ridica din constiinta trezita, care este nelimitata si libera de iluziile ego-ului. In Biblie se gasesc indicii despre cum va fi Noul Pamant. De exemplu, se spune ca „lupul va salaslui cu mielul”. Un mod de a intelege asta este ca ceea ce percepem ca realitate exterioara e una cu constiinta umana colectiva si o reflexie a acesteia. Astfel, o schimbare in constiinta va schimba nu numai lumea pe care o cream, ci si intregul nostru mod de percepere a realitatii.Pe masura ce oamenii se trezesc din visul identificarii cu forma, constiinta poate incepe sa creeze forme fara sa se piarda pe sine in ele. Este realizata adevarata esenta a cine este fiecare dintre noi. Venirea unui Nou Rai si a unui Nou Pamant, prezisa atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, este o metafora potrivita pentru aceasta schimbare in constiinta.
Totusi, aceasta schimbare nu reprezinta o stare viitoare care trebuie sa fie realizata sau in care trebuie sa credem. Chiar in acest moment se naste, in fiecare dintre noi, un Nou Rai si un Nou Pamant. Deci, trezirea la scopul vietii voastre nu este sa incercam sa privim spre viitor si sa asteptam acolo implinirea, ci sa ramanem in moment, permitandu-i ego-ului sa se dizolve. Scopul intern al vietii noastre este fundamental si scopul nostru interior este sa ne trezim, sa fim constienti. In orice facem, starea noastra de constienta este factorul fundamental.
(Sursa: Newsletter-ul Editurii FOR YOU)
http://video.google.com/videoplay?docid=4322204695426817889
E incredibil sentimentul cu care am ramas!
Toata dupa-amiaza am resimtit pe inima toate imbratisarile care mi-au fost acordate. Ca un zbor jucaus ce da mereu in zambet. Mi-era frig in carne, caci reusisem sa inghet bine in ora aceea stralucitor de senina dar scrasnitor de rece, dar in suflet... parca se adunasera toate sarbatorile.
N-am crezut ca o sa fie asa. Ma gandeam ca ne vom intalni cativa prieteni, maxim 7, care vom incerca timid si oarecumva jenati unii dintre noi, sa trecem peste statutul nostru de adulti copti si seriosi si sa oferim imbratisari gratuite trecatorilor prin Piata Teatrului. Cati vor accepta, cati nu ne vor ocoli.
Stiam ca numai copilul din noi ar fi putut face asta magistral, fara prejudecati, fara asteptari... Dar el urma sa se iveasca in aceasta experienta, sau nu.
Asa ca, Duminica dimineata m-am indreptat catre locul cu pricina, asteptand curioasa ce urma sa se petreaca. Pe undeva, pe dedesubtul gandurilor stiam ca totul va fi exact asa cum trebuie sa fie. Si daca as fi imbratisat doar doi- trei oameni dintre cei care ar fi avut nevoie de o imbratisare in acel moment, tot m-as fi simtit ca si cand as fi imbratisat toata lumea. Doar cu totii UNUL suntem.Scrisesm totusi 10 pancarte.
A venit Ingrid, un copil-lumina, tacuta si senina precum cerul de vara care se amuza-n liniste de toata bogatia de mistere pe care le tainuie. Stiam ca va veni. isi anulase pregatirea ca sa poata fi impreuna.
Pentru ca despre asta era vorba: despre a fi impreuna, de a arata oamenilor cat de firesc si cat de bine e impreuna, intr-o imbratisare calda de la care nu astepti nimic, care nu creeaza nicio obligatie, doar ii dai voie sa fie iar tu... iti ingadui o clipa sa fii impreuna cu celalalt, cu ceilalti... Si fulgeraor sa simti ca un falfait repezit in inima strafulgerarea ca de fapt, te imbratisezi pe tine in oglinda, fiindca... cu totii suntem UNUL... si oare asta sa fie cheia ca in toate cartile de intelepciune straveche sta scris, intr-o forma sau alta, "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti"?!...Va veni si Roxana. Alt copil-lumina. Pe ea abia incep s-o cunosc. Apoi s-au alipit micului grup adultii care tremurau usor prinsi intr-o parere in pinza paianjenului numit de mintea omeneasca "ce-o zice lumea?!". Si... cam asta era!
Da' nu stiu de ce, priveam inca in jur ca si cum tabloul nu era complet. De undeva din apele intuitiei se ridica un zvon ca asta nu e tot...
Prima care s-a ivit cu tot soarele strans in ochii jucausi de sub palariuta roz a fost Maria. Maria abia a implinit 5 ani, dar a trait in acesti ani cu atata intensitate incat parca ar fi dat gata doua-trei vieti. Prezenta ei e plina de forta si de o lumina asezata care te sfredeleste pana in adancul sufletului. Aducea cu sine o ceata de fete si baieti care mi-au parut cele mai grozave martisoare pe care le-am primit vreodata. Purtau la rever candoarea si generozitatea, desi privirea le era usor nedumerita. Fusesera anuntati telefonic cu o seara inainte de profa de romana. Nu prea stiau ce vom face. Nici eu.
Dar m-am uitat la adultii din jur si toti primisera darul: copilul din ei se ivise. De-acum eram in siguranta. El, copilul din noi va sti cum sa ofere pe strada, unor oameni necunoscuti, o imbratisare gratuita, adica fara plata, fara asteptari, fara obligatii. Va sti cum sa puna iubire in cuprinderea delicata de celalalt, cum sa ierte celor care-l vor refuza, cum sa zambeasca celor care nu vor indrazni sa primeasca...
Si asa, purtati de curajul magnific si firesc al copilului interior, am purces dimpreuna cu copiii(deja adolescenti) alaturati noua sa oferim imbratisari prin oras.
Au fost si oameni care nu s-au oprit. Au fost si oameni care n-au ingaduit imbratisarea. Au fost si cei care au trecut strada ca sa nu ne ocoleasca...
Au fost oameni care au intrebat cu candoare " Si eu ce trebuie sa fac?"... Dar cei mai multi dintre cei pe care i-am intalnit, i-am salutat si i-am invitat la o imbratisare sincera si gratuita au daruit la randul lor cel mai cald gest pe care il puteau face intr-o Duminica de martie, pe la pranz. Si-au facut-o pe alocuri cu lacrimi in ochi.
Multumesc!  | puterea_unei_imbratisari.pps | | File Size: | 1184 kb | | File Type: | pps |
Download File
Acum catva ani am dat din intamplare peste un videoclip straniu si fascinant totodata. Infatisa oameni care ofereau pe strada unei mari metropole nimic altceva decat...imbratisari gratuite.
Mi-amintesc ca m-am gandit atunci, vazandu-i pe cei care ezitau sa primeasca oferta, cat de mult ne-am instrainat de infratirea firesca care aduce la suprafata spontan compasiunea, calitatea sublima a Vietii oriunde s-ar afla. Apoi am prvit mai cu luare aminte si-am vazut ca ezitarea nu era suspicioasa ci mai mult sfioasa, cu jind in ochi.
De-atunci, ca orice adult veritabil, sper sa apara cineva care sa ma cheme si pe mine sa comit fascinantul gest in orasul meu, sau aiurea. Totdeauna am crezut ca trebuie sa se respecte un ritual, o zi anume, ceva important si de netrecut...
Si iata ca, anul acesta s-a gasit si chemarea si inscrierea in firesc de care avem nevoie.
Intrand in grupul de voluntari al Echipei Omenirii (Humanity's Team - www.humanitysteam.ro) primul lucru pe care l-am primit acolo a fost invitatia de a organiza, cat se poate de firesc, o campanie de "imbratisari gratuite" la Focsani, oricand as fi dorit si-as fi considerat oportun. In alte orase se propunea ziua de 7 martie.
O, minunata zi, a numarului magic 7, in care primavara se imbratiseaza si cu martisorul si cu celebrarea sufletului duios al mamei, al femeii!
Exact in acel moment, ca ACUM, am simtit bucuria imensa a realitatii deja create in care eu v-am invitat - si voi, dragii mei prieteni locuitori ai orasului meu, ati si raspuns! - sa impartasiti dimpreuna cu mine "imbratisari gratuite", la Focsani, duminica, 7 martie, ora 11:00, in Piata Tetrului.
Veniti? Puteti veni fie sa daruiti, fie sa primiti o imbratisare sincera, neconditionata si mai ales umana, de la cineva care ar indrazni sa treaca dincolo de cenusiul zidurilor inca iernatice si sa-si deschida inima a soare caldut de primavara care imbratiseaza totul fara diferentiere. Si face asta pur si simplu de bucurie. De bucuria de a fi impreuna. Cu totii UNUL.
Pe un site prieten am gasit povestea acestei campanii. Iat-o:
Campania “Free Hugs” a fost initiata in 2004 de australianul Juan Mann, care povesteste despre cum a inceput totul:
“Locuiam in Londra cand viata mea a avut o turnura radicala si a trebuit sa vin acasa. Cand am ajuns in Sydney, tot ce aveam era o geanta plina de haine si o lume plina de probleme. Nimeni nu m-a intampinat la sosire cu Bun venit si nu am putut suna acasa. Am ajuns un turist in propriul meu oras.
Stand acolo la terminalul de sosire si privindu-i pe ceilalti pasageri cum isi intalneau prietenii si familia care-i astepta deja, cu braje larg deschise si fete zambitoare, imbratisandu-se si razand, am dorit si eu ca sa existe cineva care sa ma astepte si pe mine. Cineva care sa fie fericit sa ma vada. Sa imi zambeasca. Sa ma imbratiseze.
Deci am luat un carton si un marker si am facut o pancarta. Am cautat cea mai populata intersectie de pietoni din oras si am ridicat aceasta pancarta deasupra capului, cu cuvintele Free Hugs inscriptionate pe ambele parti.
Timp de 15 minute, oamenii se uitau pur si simplu prin mine. Prima persoana care s-a oprit, m-a batut usor pe umar si mi-a spus faptul ca in acea dimineata cainele ei tocmai murise. Mi-a spus cum in acea dimineata s-a implinit exact un an de la moartea singurei fice intr-un accident de masina. Lucrul de care ea avea nevoie in acel moment, cand se simtea cea mai singura persoana din lume, era o imbratisare. M-am aplecat pe un genunchi, ne-am pus mainile unul in jurul celuilalt si, atunci cand ne-am despartit, ea zambea.
Cu totii avem probleme si cu siguranta ale mele nu se comparau cu ale dansei. Dar sa vezi cum cineva care era asa de abatut a zambit chiar si pentru o secunda… a meritat.”
Proiectul s-a raspandit in scurt timp in 80 de tari si are acum o zi oficiala a carei data difera de la an la an. In Romania, prima data cand oamenii au iesit pe strada cu pancarte “Free Hugs” a fost 23 decembrie 2006. (http://www.damaideparte.ro)
Desigur ca noi putem face acest lucru ori de cate ori ne hotaram sa observam ca avem o imbratisare in plus pe care dorim sa o impartasim cu cineva care-si deschide pur si simplu bratele.
"Indiferent de varsta, sunt necesare:
4 imbratisari pe zi pentru supravietuire,
zilnic 8 pentru pentru a ne mentine in forma si 12 imbratisari pentru a evolua si a creste."
Cei care doresc sa se implice in proiectul de promovare a acestei campanii in orasul Focsani, noi, Asociatia "Fii CEL ce ESTI" CREAT si Echipa Omenirii (Humanity Team) va propunem:
•Data: Duminica, 7 martie 2010, ora 11:00,
•Locatia: Piata Teatrului din Focsani,
•Resurse necesare: inima deschisa, iradiind de iubire si dorinta de a darui bucuria unei imbratisari sincere. In plus, e nevoie si de o pancarta inscriptionata cu oferta "Imbratisari gratuite".
•Cine poate participa: oricine. Sunteti asteptati cu mic cu mare, copii, parinti, bunici, tineri si adulti, indrazneti si timizi, oameni care ati simtit si cunoasteti suportul, alinarea, bucuria adusa de o imbratisare.
•Inscriere: Daca va hotarati sa participati, trimiteti un e-mail pe adresa [email protected] sau lasati aici, intr-un comentariu, datele de contact.
Va astept cu iubire sa impartasim bucuria de a fi impreuna!
Ca multor persoane, "Conversatii cu Dumnezeu" mi-a schimbat paradigma in exact modul in care avem nevoie ca SA FIU UNITATEA. Asa ca doresc sa ma implic cu entuziasm in campania pentru instituirea Zilei Mondiale A Unitatii. De multa vreme sunt in cautaerea unei comunitati spirituale care sa se potriveasca paradigmei " Cu totii UNUL suntem" si faptului ca, indiferent de ceea ce alegi sa creezi ca cea mai inalta versiune a ta, nu esti decat Tu aici, si esti, desigur, cel mai iubit copil al lui Dumnezeu, fiind cu El una. Am incercat sa ma alatur unor grupuri de "lucratori ai luminii", insa mi s-a parut ca se incearca, dupa modelul religiei, sa se creeze o delimitare, cel putin conceptuala, a celor spirituali de ceilalti cumva ne- sau mai putin, si-apoi sa se corecteze unii pe altii, nu sa se accepte asa cum sunt si sa se celebreze unii pe altii ca pe parti din sine raspandite in oglinzile marelui JOC. Unii vorbesc inca de poporul ales si de locul ales, de pamantul ales si de cei alesi si mi se pare atat de dureros, ca de peste tot am fugit. Nu pot ramane in structuri inchise si sablonate. Pentru mine Viata este colosal de vie si de curgatoare si fiecare farama din ea, exact asa cum alege ea sa se defineasca, nu doar ca e o farama din mine, dar are tot atata drept SA FIE, cum are si Sinele meu, fiindca oriunde, in orice farama de viu este Dumnezeu. Si astfel TOT ce exista e sacru. Chiar daca in mare parte nici nu se sinchiseste sa-si constientizeze sacralitatea fiindca e ocupat sa traiasca cu sufletul la gura clipa ACUM. Cunosc oameni de o seninatate si de o frumusete inaltatoare pentru care cuvantul "spiritual" inseamna inca calitatea de a avea umor. Si ma inclin cu bucurie in fata lor: acolo este Dumnezeu. Si putin ii pasa cum il numesc ei, daca-l numesc. Ma gandesc sa invoc/convoc/implor o comunitate a oamenilor liberi "in cuget si simtiri", aduna laolalta de idei de uniune si recunoastere, asemeni celor din "Conversatii cu Dumnezeu", fiindca eu acolo, in acea carte, am re-trait amintindu-mi existential ca separarea e o gluma, ca nu sunt decat "eu" aici si-n virtuea acestei UNIUNI nu am decat a celebra, cu iubire, Viata in diversitatea sa iluzorie si fascinanta de pe Tabla de Sah. Asa ca va invit sa cititi cartea Conversatii cu Dumnezeu - un dialog neobisnuit scrisa de Neale Donald Walsh, insa sa o faceti cu mintea si inima deschisa, pregatiti de o restructurare completa a viziunii asupra vietii insesi. Cartea a aparut la Editura For You in 3 volume, urmata de un volum Prietenie cu Dumnezeu si un altul Comuniune cu Dumnezeu, pentru ca firesc, mai intai trebuie sa existe o comunicare, apoi se infiripa prietenia care, pe culmea sa cea mai inalta aduce comuniunea. De asemenea va invit sa vedeti filmul Conversatii cu Dumnezeu , care este o marturie ca Viata este un Miracol perpetuu. Filmul nu este o fictiune romantata despre o ideologie aparte, ci prezinta fara abateri povestea vietii autorului acestei trilogii care trece printr-un sir de evenimente greu de imaginat pana sa intre in conversatie chiar cu... Dumnezeu. Si va mai rog, daca aveti inima clara si vedeti ca separarea nu ne-a adus decat ceea ce ne doare zilnic - a servit scopului exprimat prin dictonul "divide si condu" care ne-a facut din liberi creatori papusi pe sfori! , prin urmare poate ca ar fi timpul sa incercam si opusul, sa vedem ce ne aduce, semnati petitia Petitie pentru Ziua Unitatii Mondiale adresata Natiunilor Unite de Humanity's Team: http://www.humanitysteam.org/ro/onenessdaypetitionVa multumesc si va doresc sa fiti mereu in momentul AICI si ACUM, ca sa puneti semn lucrurilor care va inalta! Odette
...Am început săptămăna în munci... pentru unii Duminica deciziei a adus ape tulburi, pentru alţii uşurare...
Pentru mine capătă tot mai mult contur vestea pe care am primit-o încă de când s-a sfârşit turul I. Atunci am adormit obidită, cu întrebarea: "Şi-acum, ce?"
Dimineaţa, răspunsul a venit senin, ca dintr-o carte: "Lucrurile sunt pe drumul lor. Poporul acesta începe să-şi regăsească sufletul înalt şi darurile sale clare şi nimeni nu-l mai poate opri. Oricine i se va aşeza în frunte va trebui să se acordeze la muzica lui, indiferent de apartenenţa, presiunile sau pasiunile proprii." Poate sună patetic, dar mie acest mesaj mi-a readus pacea interioară. L-am crezut. Îl cred şi acum.
Mai târziu, am primit un indiciu asemănător de la o persoană pe care n-o cunosc, dar cu care mă împărtăşesc deseori, doamna Camelia Pătrăşcanu, printr-un articol intitulat:
"Îmi VOTEZ VIZIUNEA! – Cursul scurt de metafizică electorală."
http://www.horoscoptv.ro/blog/2009/12/imi-votez-viziunea-cursul-scurt-de-metafizica-electorala/
Aşa că, nu-mi rămâne decât să celebrez clipa ACUM şi să mă bucur de firescul cu care compune simplicitatea şi absolutul dar de a împlini TOTUL aşa cum se cere împlinit. Ceea ce vă doresc şi vouă.
O zi senină, dragii mei! Dincolo de toate, rămânem noi cu ale noastre şi mai ales cu ai noştri, care pot şi ne fac viaţa frumoasă, plină de iubire şi absolut grandioasă!
Va îmbrăţişez cu iubire, Odette
Deşi vine un pic mai târziu, iată şi darul minunat de Moş Nicolae pe care l-am primit şi îl dau mai departe! Cei ce-l cunosc spun că Sfântul Nicolae e făcător de minuni. Nu este o minune ceea ce puteţi vedea în videoclipul de mai jos?!
Este vorba despre o înregistrare a unui canal TV din Belgia,în sala mare a Gării din Antwerp. Mai mult de 200 de dansatoare şi dansatori s-au amestecat cu călătorii şi au dansat pe un cântec cunoscut în lumea întreagă. Călătorii nu au ştiut nimic despre această filmare,care a fost făcută cu camere ascunse. Urmarea ...o să vedeţi.......a fost magic.
Săptămâna care a trecut am fost zguduită de trecerea bruscă şi brutală în nefiinţă a unui apropiat, fiindcă apropiaţi ne sunt şi cei pe care în mod obişnuit i-am numi adversari. Aparent nu a avut nici o şansă în faţa implacabilului: s-a înfuriat, s-a certat şi a plecat. Spun aparent, fiindcă în lumea noastră aşa-zis concretă rareori lucrurile sunt ceea ce par a fi.
Deplângând această pierdere, fiindcă oricum ar fi fost perceput de către fiecare dintre noi, persoana despre care pomenesc a fost un PERSONAJ care a făcut un rol magistral în JOC, am realizat că noi toţi am intrat parcă în ultima perioadă într-un culoar îngust şi neliniştitor în care nu avem altă şansă decât să ne grăbim îngrozitor şi complicat spre ceva... spre deznodământul fiecăruia. Pentru unii poate fi Ţel, pentru alţii poate fi Succes, pentru alţii Împlinire, pentru alţii Evoluţie/Unificare/Regăsire... pentru mulţi însă drumul pare să treacă prin Depresie, Disconfort, Eşec, Blocaj... Depinde cum privim şi cum acţionăm. Aşa cum spunea Henry Ford:
"Indiferent dacă gândeşti că vei reuşi sau nu, ai dreptate."
De aceea m-am hotărât să vă împărtăşesc din ceea ce ştiu şi practic, instrumentele care mi-au fost de un real folos în ultimii ani.Prin urmare, vă invit să parcurgem împreună un program de învăţare referitor la modalităţi de autocontrol şi gestionare a propriei persoane.
Obiectivele programului Cum îmi controlez propria persoană?! sunt:
- să învăţ cum să gestionez stările de furie, nelinişte, îngrijorare şi frică, adică ceea ce numim stres;
- să învăţ cum să transform tensiunile interioare în energie pe care o pot folosi în mod constructiv;
- să învăţ cum să reglez funcţionarea organismului astfel încât să rămân sănătos sau să-mi recapăt sănătatea, după caz;
- să învăţ cum să-mi regăsesc cu uşurinţă liniştea sufletească şi armonia interioară.
Programul propus se va desfăşura sub forma de seminarii în private, adică în grupuri mici de câte 5, maxim 7 persoane, care vor avea loc în spaţii private, respectiv la mine acasă - sediul momentan al Centrului Regional de Educaţie pentru Adulţi şi Tineret "Fii CEL ce ESTI", sau acasă la oricare dintre dvs. care veţi forma un grup şi veţi avea bunăvoinţa de a ne oferi găzduire.Programul va cuprinde 5 seminarii a câte 1 ora şi 30 minute. Frecvenţa şi desfăşurarea lor va fi stabilită de comun acord.
Pe parcursul programul Cum îmi folosesc propria persoană?! veţi fi iniţiaţi practic în:
- Tehnica de Eliberare Emoţională dezvoltată de Gary Craig: http://www.youtube.com/watch?v=75D56JICBRQ
- Cele 5 rituri tibetane de echilibrare hormonal-energetică - practicanţii spun că se realizează de fapt întinerirea, reîntoarcerea vârstei biologice
- Terapia iertării
Dacă sună interesant, vă rog să vă înscrieţi prin email, sau contactându-mă la numărul de telefon din semnatură, pentru a face împreună programarea şi a stabili detaliile.
Să aveţi o săptămână împlinitoare!
Şi nu uitaţi, puneţi semn lucrurilor care vă înalţă!
Vă îmbrăţişez cu iubire, Odette
PS: Acest anunt poate ajunge si la prieteni din alte orase. Imi cer scuze dar, cum nimic nu este intamplator... Eu sunt deschisa sa ma deplasez si in afara orasului meu pentru voi.
**********************************
Viata este un miracol in masura in care
iti ingadui sa te prinzi de asta.
**********************************
Odette Irimiea
psiholog, specialist in Educatia Adultilor
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
[email protected]
Tel: 0727 010 467
Se află Îngeri printre noi la tot pasul. Unii şi-au terminat misiunea şi pleacă, alţii vin s-o continue. De aceea e atât de important să creştem ţinându-ne de mâini şi nu şezând unii în spatele altora. Ca să nu pierdem din viziune acea parte din noi care se deschide ca un curcubeu către ceilalţi.
Să fiţi buni cu voi înşivă, ca să puteţi fi buni şi cu cei din jur şi cu Planeta Pamânt! Şi... puneţi semn lucrurilor care vă înalţă!
Vă îmbrăţişez cu iubire, Odette
În fiecare din noi, ascuns de niste petale, poate într-un curcubeu, poate într-o lacrimă sau poate în dosul unui geam bine ferecat, e copilul miraculos care ŞTIE că viaţa e un joc amuzant şi surprinzător, în care poţi crea orice alegi, cu singura asumare că te supui, vrei-nu-vrei legilor ei, care nu sunt la vedere. Şi pentru că rezultatele nu se văd întotdeauna imediat, se creează iluzia care te face să uiţi că tu eşti creatorul. Dar copilul din noi ŞTIE. Pe el ar trebui să-l căutam cât mai des ca să reînvăţăm jocul. Poate că el, copilul din noi, n-a deprins încă limbajul, de-i atât de tăcut, dar JOCUL e însăşi "a fi"-ul lui. Şi culmea e că îi ies nişte jocuri... perfecte! Aţi auzit vre-odată un copil spunând că a eşuat în joc? Nu cunoaşte sentimentul de eşec. El ŞTIE că poate JUCA orice, fiindcă iubeşte JOCUL.
|
