Ca în fiecare zi, şi azi e o zi minunată pentru IUBIRE! Aşa că, ce-ar fi să lăsaţi treaba de care sunteţi absorbiţi, să căutaţi o oglindă şi să zâmbiti chipului care apare în ea imediat ce o îndreptaţi spre ferestrele sufletului - ochii voştri. Apoi, scotociţi prin inimă după puţină tandreţe, un dram de înţelegere şi unul de acceptare, o picătură de recunoştinţă, un praf de încredere şi unul de apreciere... şi coaceţi la foc iute o prăjitură a IUBIRII, pe care serviţi-o pe zâmbet, chipului reflectat. Ei?! Cum e?! Zâmbeşte şi el?! Acum, dacă v-a ieşit, şi v-aţi ales cu un zambet, bine ar fi să serviţi prăjitura şi celor dragi, fiindcă aşa vă umpleţi de zâmbete! Şi vă faceţi curcubeu! Şi, ca să începeţi o săptămână împlinitoare, vă transmit Îngerii pe care i-am primit şi eu aseară de la un prieten! M-a prins miezul nopţii ascultând Îngerii, cu lacrimi în ochi şi cu cerul deschis peste suflet. Iar acum ştiu că atâta vreme cât apar şi se dăruie, dar ceresc, tuturor, cu candoarea firescului în gest, Omenirea nu are altă şansă decât să renască şi să urce în sine până în acea "altă dimensiune" în care să le poată primi darul, să-i poată atinge, să-i poată onora. Cei trei adolescenţi italieni, Piero Barone (17), Ignazio Boschetto (16) şi Gianluca Ginoble (16) - cunoscuţi sub numele de "Il Trio Dei Tenori" şi, mai apoi, "Il Volo" (Zborul) - sunt deja cunoscuţi în lumea întreagă pentru vocile lor incredibile, perfect definite şi cu o forţă ce-ţi taie răsuflarea. Uluitor este faptul că s-au dezvăluit publicului în 2009 când doi dintre ei aveau 14, iar al treilea 15, vârstă la care majoritatea adolescenţilor au vocea în schimbare. Puteţi găsi pe Youtube videoclipuri din aceşti doi ani - voi posta şi eu aici câte o mostră din 2009, 2010 si apoi videoclipul din 2011 - şi veţi constata uimiţi că parcă nu a fost nevoie de progres... decât în ce priveşte look-ul. În rest, ei sunt parcă perfecţi de la început. Tenori fiind, interpretează "muzica mare" cu o uşurinţă cuceritoare. Visul lor este să apropie acestă muzică din nou de inima celor tineri ca şi ei, din dorinţa secretă probabil de a-i face părtaşi la Marea Muzică a Universului. Si... incredibil, dar adevarat, pretutindeni tinerii sunt cuceriti de acesti baieti cu voce si chip de Ingeri. Bună dimineaţa, prieteni! E o zi minunată pentru IUBIRE! Aşa că, ce-ar fi să lăsaţi treaba de care sunteţi absorbiţi, să căutaţi o oglindă şi să zâmbiti chipului care apare în ea imediat ce o îndreptaţi spre ferestrele sufletului - ochii voştri. Apoi, scotociţi prin inimă după puţină tandreţe, un dram de înţelegere şi unul de acceptare, o picătură de recunoştinţă, un praf de încredere şi unul de apreciere... şi coaceţi la foc iute o prăjitură a IUBIRII, pe care serviţi-o pe zâmbet, chipului reflectat. Ei?! Cum e?! Zâmbeşte şi el?! Acum, dacă v-a ieşit, şi v-aţi ales cu un zambet, bine ar fi să serviţi prăjitura şi celor dragi, fiindcă aşa vă umpleţi de zâmbete! Şi vă faceţi curcubeu! Să aveţi un weekend plin de zâmbet! Vă îmbrăţişez cu...  DAR Urmaream zilele trecute un experiment al Dr. Emoto Masaru cu orez. El a luat 3 borcane cu orez peste care a pus apa. In fiecare zi, timp de 30 de zile, a spus "Multumesc" primului borcan cu orez, "Esti un idiot!" celui de al doilea borcan, pe cand pe cel de al treilea l-a igonat complet. Te las sa urmaresti video-ul de mai jos pentru a afla rezultatul experimentului. Un lucru e clar: indiferenta ucide. Ofera atentie celor din jur. Intreba-i cum sunt, ce mai e nou cu ei, spune-le o vorba buna. Oamenii din jurul nostru prind viata atata timp cat simt caldura noastra fata de ei, atata timp cat ii iubim si le-o aratam intr-un fel. Ingnorandu-i ei devin gri, ca umbrele pe asfalt in amurg... Adu viata in lumea din jurul tau !!! http://sheblogs.121.ro/my_body/2010/03/atentia-pentru-cel-de-langa-tine/ Dragi prieteni, vă mulţumesc tuturor acelora pe care gândul i-a adus alături de mine adesea pe parcursul acestui an! În apropierea Sărbătorilor Albe mă rog cu toată inima ca lumina să se aşeze în sufletele voastre pentru a crea de acolo matrici de rost şi de împlinire! Din darurile minunate primite de mine, doresc să vă transmit unul care mi se pare acum, ca totdeauna de altfel, foarte potrivit. Este vorba despre o prelegere interesantă, pe care vă rog, atunci când veţi avea timp şi răbdare, să o urmăriţi. O dată, şi încă o dată... Ea discută un nou tip de biologie care începe a se lăsa cercetată, una în care mitul controlului genelor asupra a ceea ce suntem şi putem deveni începe să se clatine puternic. Cel care expune, Bruce Lipton, este un profesor american, cercetător specialist în biologie celulară, care preţ de câteva decade a predat în Universităţi de Medicină renumite din SUA şi care a lucrat de asemenea într-un proiect de clonare umană. El explică detaliat, având un discurs foarte coerent şi un deosebit har pedagogic, modul real de funcţionare a celulei umane inteligente şi, în extenso, a organismului uman. În opinia documentată a acestui cercetător, organismul nostru nu este controlat genetic decât în mică măsură, în cea mai mare însă, determinarea sănătăţii şi a funcţionării celulelor noastre revenind modului în care percepem realitatea, adică sistemului nostru de credinţe, care determină nivelul de stres acceptat. Acestă scurtă încercare de prezentare, ar putea suna tehnic şi neatractiv dar, credeţi-mă pe cuvânt, merită să aveţi răbdare şi să urmăriţi prelegerea în întregime, deoarece el propune şi soluţii. Întotdeauna merită, nu-i aţa, să acorzi o şansă unei idei noi? În definitiv, toate marile descoperiri au pornit prin a fi considerate elucubraţii. Veţi găsi ambele părţi ale prelegerii, cu subtitrare în limba română, la următoarele adrese: NOUA BIOLOGIE - Unde Mintea Şi Materia Se Întâlnesc Part 1 of 2: http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&ei=gFZjScC0MI3SjgK8lbSwCA&q=fymaaa.blogspot.com Part 2 of 2: http://video.google.com/videoplay?docid=6322503899738869532&ei=BFdjSeyOCZOoiALFzaHSDA&q=fymaaa.blogspot.com Dragi prieteni, buna seara! Sa incepeti o saptamana cu multa iubire si cu multa pace in suflet! Si, nu uitati de cei aflati acum in mare nevoie de rugaciunile noastre, de gandul nostru bun si de sprijinul cat de mic pe care il putem da fiecare! Sa ne amintim ca ne aflam in Joc impreuna si ca doar jucat impreuna marele si sublimul Joc pe care il numim Viata are sens! Sa ne amintim ca exista un anumit nivel al Jocului unde cu totii suntem UNUL si UNUL manifesta acum urgenta si iminenta lui a fi impreuna ca UNUL. Sunt exemple uluitoare de unitate cu cei aflati in miezul dezastrului, asa cum sunt si exemple de disociere desigur. Intelept cred insa ca ar fi sa nu intarim puterea celor din urma. Mult mai degraba decat a judeca, este omenesc sa ne lasam inima sa manifeste cel mai frumos dar care ne face umani si divini deopotriva: IUBIREA. Asadar, va rog, prieteni dragi, prin fiecare gand, prin fiecare gest, haideti sa reinvatam sa fim impreuna ca UNUL! Va multumesc din suflet!  
 Buna sa va fie inima, prieteni! Cred ca niciodata nu a fost atat de evident ca nu vom putea merge mai departe decat LIBERI. Adica eliberati de toate poverile pe care le purtam pe umeri, in buzunare, in sacose, in inima, in minte... in ADN. Cred ca acum, mai mult decat oricand, singura sansa care ne ramane este sa ne luam ochii de la lumea de afara care a devenit un cosmar, sau e pe cale sa devina, prin incoerenta si inconstanta, si sa ne intoarcem privirea spre ce avem inlauntrul nostru... Acolo stau solutiile imediate pentru problemele marunte ale existentei de fiecare clipa pe care o cream cu gandurile si cu emotiile noastre, acolo sunt bogatii incomensurabile de neimpozitat si de nerechizitionat. Observati cum LUMEA pe care ne tot atintim ochii e ca in transa, total ilogica si paralizata in nepasare de neputinta de a gasi repere si solutii acceptabile pentru fiinta globala care suntem noi – UNUL, UMANUL, UMANITATEA? Sa n-o hulim, ne face un serviciu! Ea ne alunga din ea, ne forteaza sa ne intoarcem acasa, inlauntrul fiintei noastre. Acolo de fapt e VIATA noastra. Doar iluzoriu apartinem lumii de afara. Niciodata deciziile existentei individuale nu au fost luate de catre lumea de afara, chiar daca asa am crezut totdeauna. Daca ar fi asa, cum de exista oameni care, depinzand in aparenta de resursele lumii in declin, isi gasesc pacea si bucuria de a trai fiecare clipa ca si cum ar fi singura, nefiind niciodata insolvabili, in incapacitate de... a supravietui. Daca imi cereti dovezi in acest sens, as vrea sa va recomand sa vedeti macar filmul "Nebunia zeilor"... Dincolo de povestea facila si amuzanta, filmul aduce in atentie un mod de viata existent inca pe Terra astazi. Nu ma gandesc la acel mod de viata ca la unul salvator, de adoptat, pentru ca fiecare are un mod potrivit cu sine de a fiinta in acet JOC pe care-l numim VIATA. Ma gandesc doar la ATITUDINEA aceea. La incredintarea trailui de zi cu zi potentialului colosal de creatie si de armonizare pe care il avem stocat inlauntrul nostru si de care am uitat cu totul. Daca am face asta, poate nu ne-am mai irosi energia pe poveri inutile, care nu ne aduc niciun folos si nici nu impresioneaza pe nimeni. Necum sa schimbe ceva in lume. Schimba in schimb in noi, ne garbovesc si ne ingenunchiaza demnitatea. Aşa devenim slabi, creduli si usor de ignorat. „Capul plecat, sabia nu-l taie” nu cred ca se referă la mersul in genunchi, pentru ca mult mai usor faci una cu pamantul pe omul frant deja. Ca sa nu mai vorbim de perspectiva care-i ramane cand fruntea i-e indreptata spre pamant. Daca ne amintim nu doar ce spun, au spus si vor spune toti invatatorii de pe planeta, dar si ce am trait si traim clipa de clipa, vom trage concluzia necesara: schimbarea incepe cu fiecare dintre noi, dinauntru spre afara. Pe cale de consecinta, va propun sa aruncam cartofii din sacosa, sa aruncam chiar si sacosa ca sa nu ne tenteze s-o umplem iar, sa închidem ochii pret de 10 minute si sa luam liftul spre miezul fiintei noastre si sa ne instalam acolo sezlongul, sau hamacul eventual, pentru o binemeritata "vacanta de lume". Avem avantajul ca intram într-o zona gri, de simulator perfect, in care putem pune orice ne dorim. Putem crea in toate directiile, luati-o ca pe un joc, daca vreti! Putem crea auditiv, vizual, chinestezic, ideatic, emotional... marea pacaleala este ca uriasul univers creativ pe care il avem in dotare - CREIERUL - nu face diferenta intre stimul exterior si stimul interior, intre perceptiile furnizate de realitatea exterioara si cele furnizate prin amintire sau imaginare. De aceea putem retrai senzatii, emotii cu aceeasi intensitate peste ani, de aceea putem avea fantezii erotice cu acelasi rezultat intens ca si o intalnire adevarata. De aceea nu ne afecteaza ceea ce nu ne putem reprezenta si de aceea nu invatam aproape niciodata din greselile altora. Singura, ratiunea deceleaza si introduce tipare. Haideti sa-i dam concediu! Nu va speriati, nu e nevoie de lobotomie, ci doar de un ragaz de odihna si repliere. Ratiunea are proasta setare de a nu lua in considerare decat tiparele cunoscute. Ei, bine, cateodata - unii spun ca in fiece clipa, dar cum mai sunt si altii care spun ca "istoria se repeta", va propun sa ramanem la cateodata - lucrurile sunt naucitor de altfel si, ca sa le poti gestiona, e nevoie sa iesi din cutie, adica din ratiune. Imi vine in minte o poveste pe care am primit-o zilele trecute pe mail: ********** Legenda spune ca in Evul Mediu un om a fost acuzat pe nedrept ca a omorat o femeie. Adevaratul asasin era un om foarte influent al acelor vremuri, si de aceea se cauta un tap ispasitor pentru a ascunde adevaratul vinovat. Judecatorul, fiind si el complice la toata minciuna, a incercat sa para cat mai corect. I-a spus acuzatului: - se stie despre tine ca esti un om credincios, devotat lui Dumnezeu – sa lasam soarta ta in mainile Lui. Vom scrie pe doua hartii separate cuvintele vinovat si nevinovat, iar tu vei alege una din ele, astfel Dumnezeu iti va decide destinul. Bineinteles, judecatorul corupt scrisese acelasi cuvant, vinovat, pe ambele foi, insa bietul om nevinovat si-a dat seama ca era o capcana. Nu avea scapare. A fost pus sa aleaga una dintre cele doua hartii. Omul a inchis ochii si a stat sa se gandeasca pret de cateva momente. Chiar cand sala incepuse sa-si piarda rabdarea, a deschis ochii si, cu un zambet ciudat pe fata, a ales una dintre cele doua foi, pe care a bagat-o in gura si a inghitit-o repede. Surprinsi si indignati, cei prezenti au vociferat: - cum, ce e asta? acum cum vom putea sti verdictul? Barbatul le-a raspuns: - foarte simplu – citim foaia care a ramas si vom sti ce scria pe cea pe care am ales-o eu. Judecatorul si ceilalti oameni care au incercat sa-l gaseasca vinovat au fost nevoiti sa-l lase liber, si nu l-au mai deranjat niciodata. ********** Prin urmare, va propun ca, ajunsi in spatiul nostru gri, sa incepem sa-l umplem cu ceea ce ne dorim cel mai mult si sa-i si acordam certificat de realitate… „paralela” daca vreti, in care sa ne simtim exceptional. Daca nu vom permite prea curand ratiunii sa ne bata obrazul si sa ne aminteasca aroganta ca suntem visatori si foamea nu se ostoieste cu vise, pun ramasag ca se va crea un spatiu de siguranta in miezul fiecaruia dintre noi, poate fragil ca un balon de sapun, insa este cu siguranta posibil ca, furisandu-ne mai des acolo, sa reusim sa transformam acest balon de sapun intr-un soi de laborator de creatie, emanand schimbarea realitatii in care vietuim. In definitiv, geniile omenirii ajung toate, mai devreme sau mai tarziu, la concluzia lui Einstein, a ca: "Imaginatia este mult mai importanta decat cunoasterea".
Nu prea îmi plac textele fără autor şi nici după cele conspirative nu mă dau în vânt. Însă, deşi se bucură de ambele atribute, textul care urmează şi pe care l-am primit astăzi exact aşa cum îl citez îmi face un mare serviciu, anume demontează tonic o credinţă care ne devastează fără să ne dăm seama, aceea că "Viaţa dăunează grav sănătăţii". Nu ştiu dacă argumentele folosite în text sunt pertinente, verificabile şi acceptabile ştiinţific, ştiu doar - intuitiv şi verificat pe propriu-mi organism - că celula vie este o entitate inteligentă dotată perfect pentru supravieţuire, transmutare a orice este străin şi regenerare no matter what... dar cu o singură condiţie: se află aici şi acum în slujba ta/mea/lui, prin urmare urmează cu sfinţenie tiparele tale (ale mele/ale lui) mentale, adică ceea ce crezi despre sănătate, viaţă, regenerare şi mai cu seamă, despre tine. Există chiar şi oameni de ştiinţă care explică documentat nu intuitiv acest lucru. Şi aş vrea să vă rog să (re)vedeţi conferinţa doctorului Bruce Lipton intitulată The New Biology - Where Mind and Matter Meet. Link pentru partea întâi: http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en# Partea a doua: http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en#docid=6322503899738869532 E timpul să punem semn o dată în plus lucrurilor care ne înalţă şi ne trece peste vibraţia fricii!!! Iată şi textul despre care vă vorbeam: Europenii importau cantitaţi imense de sare din Dacia , deşi aveau şi ei exploatări. De ce? Sarea lor era fără iod! Fără iod in alimentaţie e jale! "Ca sarea în bucate", spune povestea, ca măsură a iubirii! Mesajul e mai actual ca niciodată si e singura poveste de acest fel de pe Pământ! Dar l-au modificat!!! Excesul de sare, zahăr şi grăsimi, dăunează grav sănătăţii! Ăsta avertisment medical, nu Petre Ispirescu! Să luăm cuvânt cu cuvânt: exces, sare, zahăr. Ce înseamnă exces? La prima citire, prea mult, dar raportat la ce? La masa corporală? Între corpul unui copil de 20 de kilograme şi cel al unui adult de 120, e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între cel de la munte care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cel de la şes care primeşte apa cea mai infectă, cel de la munte va solubiliza si elimina mult mai repede substanţele! De fapt cui se adresează televiziunile cu aceste spoturi? Că nu suntem toti la fel! Suntem unici doamnelor si domnilor, cu organele noastre, cu metabolismul nostru, cu stilul de viaţă, cu totul, fiecare e unic în felul său! Şi nici nu avem aceeaşi grupa sanguină! RH*-ul -purtătorul de oxigen din sange, difera de la un individ la altul! Unii au predominant Cuprul* (-) alţii -cei mai multi- Fierul (+) ! Sarea! Orice reacţie a apei cu sarea produce căldură! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de 11 000 de ori viteza transferului informaţional către creier!!! Hmmmm! Intuiţia îmi spune că ăsta e scopul lor: să devenim legume! La muncă şi înapoi acasă, la televizor, unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătaţii! Dar excesul de alcool tutun şi medicamente? Nu e mai periculos? Ba da! Dar aduce profituri imense, accize şi taxe! La nivel mondial! Şi e bine să ai cat de multe legume în sistem ! Pentru ca “legumele” îşi plătesc taxele.la zi ! Amintiti-va! Ce recomandari face medicul prima data unui pacient in spital? Ii schimbă regimul alimentar, fără sare. adică taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poată trimite medicamentele peste tot. Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta, ar reacţiona imediat la chimicalele administrate! Ar declanşa alergii! Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii! Vorbim de zaharul natural din fructe, sintetizat de natura cu ajutorul apei! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine. naturala! Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN)* !!! Adică a evoluţiei dvs.! Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentrarea vin din zaharurile naturale ! Şi la fel si evoluţia dv. genetică ! Grăsimile?! Să vedem ce spun studiile: colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovare; este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, creşterea riscului de infarct miocardic şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar. În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. (JAMA 2001; 285:2486-2497) . Asta până când, cei de la OMS, au hotărât să schimbe normele! Să le coboare la 200! Imediat, au apărut 36 de milioane de “bolnavi ” şi 4,3 de miliarde de dolari pe an, câştig, dintr-un foc! Între “ştiinţa” unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales Intuiţia! Tot cu slană, pită şi pălincă trăieşte! Dragi prieteni, am descoperit un articol care acum, mai mult decat oricand, ne-ar putea ajuta sa ne regasim pacea interioara! El contine niste directii in care am putea privi pentru a reduce cat mai mult disensiunile dintre noi care, in contextul vartejului de evenimente care tind sa ne dezorienteze total, sunt daca nu riscante, cel putin copilaresti. impartasesc cu voi si va rog, luati in consideratie doar ceea ce vi se potriveste din el. 1. Incetati sa va mai simtiti ofensati. Comportamentul celorlalti nu este un motiv pentru a va paraliza actiunile. Ceea ce va ofenseaza, va slabeste si mai mult. Cine cauta ocazii pentru a se simti ofensat, le va gasi cu siguranta. Ego-ul vostru in plina actiune insista sa va convinga ca lumea nu ar trebui sa fie asa cum este. Apreciati viata asa cum este si nu-i judecati pe altii pentru alegerile lor ! Trebuie sa actionati pentru a eradica ororile lumii care emana din identificarea masiva cu ego-ul, fara sa iesiti voi insiva din starea de echilibru. A va simti ofensati inseamna a crea aceasi energie distructiva care v-a ofensat si asta va conduce catre atac, contraatac si razboi. 2. Eliberati dorinta de a castiga. Ego-ului ii place sa ne categoriseasca in castigatori si invinsi. Cautarea castigului ca pe ceva sigur, inseamna evitarea contactului constient cu intentia. De ce? Pentru ca in final, castigul este imposibil tot timpul. Cineva va fi mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si mai destept si asta va va face sa va simtiti fara valoare si insignifianti.Voi nu sunteti castigurile sau victoriile voastre. Poate ca va face placere sa concurati, si va distrati intr-o lume in care castigul este totul, dar voi nu trebuie sa fiti acolo in gandurile voastre. Nu exista invinsi intr-o lume in care noi toti impartim aceeasi energie.Tot ceea ce puteti spune este ca intr-o zi faceti ceva la un anumit nivel in comparatie cu nivelele celorlalti. Dar maine va fi o noua zi, cu alti competitori si noi circumstante.Voi sunteti in continuare prezenta infinita intr-un corp mai batran decat ieri, cu o zi. Eliberati nevoia de a castiga, nu promovati ideea invingatorului si invinsului. Aceasta este frica ego-ului. Daca corpul vostru nu functioneaza intr-o forma de invingator in aceasta zi, pur si simplu nu conteaza cand nu sunteti identificati exclusiv cu ego-ul vostru. Fiti in pace si potriviti-va cu energia intentiei. Si paradoxal, desi abia observati, mai multe din aceste victorii vor aparea in viata voastra daca voi nu veti mai alerga atat de mult dupa ele. 3. Eliberati nevoia de a avea dreptate. Ego-ul este sursa multor conflicte si disensiuni pentru ca va impinge sa spuneti altor oameni ca ei gresesc. Cand sunteti ostili, v-ati deconectat de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bland, iubitor si receptiv; nu este furios, plin de resentimente sau tristete. Eliberand nevoia de a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre este ca si cum i-ati declara ego-ului vostru : ”eu nu sunt sclavul tau. Eu vreau sa imbratisez bunatatea, si resping nevoia ta de a avea dreptate. De fapt, ii voi oferi acestei persoane o sansa de a se simti mai bine spunand ca ea are dreptate si sa ii multumesc pentru ca mi-a aratat directia adevarului”. Cand eliberati nevoia de a avea dreptate, veti fi capabili sa va intariti legatura cu puterea intentiei. Dar, amintiti-va ca ego-ul este un combatant redutabil. Am vazut oameni care au rupt o relatie numai pentru ca au insistat sa li se dea dreptate. Va sfatuiesc sa eliberati aceasta nevoie a ego-ului, oprindu-va in mijlocul discutiei si intrebati-va: ”vreau sa am dreptate sau sa fiu fericit?” Cand alegeti sa fiti fericiti, iubitori, spirituali, legatura voastra cu intentia este fortificata. Aceste momente va extinde noua voastra conexiune la puterea intentiei. Sursa universala va incepe sa colaboreze cu voi pentru a crea viata pe care ati intentionat sa o traiti. 4. Eliberati nevoia de a fi superior. Adevarata noblete nu inseamna a fi mai bun decat altcineva. Inseamna a fi mai bun decat erai tu, decit erai ieri. Stati concentrati asupra cresterii voastre, constientizand permanent ca nimeni pe aceasta planeta nu este mai bun decat altcineva. Noi toti emanam din aceasi forta a vietii creativa. Noi toti avem o misiune : de a ne realiza esenta noastra. Tot ce ne trebuie pentru a ne indeplini destinul ne este disponibil. Nimic din toate astea nu este posibil cand va considerati superiori altora. Se spune, si este adevarat, ca noi toti suntem egali in fata lui Dumnezeu. Eliberati nevoia de a fi superiori, observand existenta lui Dumnezeu in toata creatia. Nu-i evaluati pe ceilalti dupa aparente, realizari, avere, sau alte caracteristici ale ego -ului. Sentimentele de superioritate va arunca departe de intentie. Faptul de a fi special duce mereu la comparatii. Se defineste printr-o slabiciunea voastra vazuta in altii. 5. Eliberati nevoia de a avea mai mult. Mantra ego-ului este: mai mult. Nu este niciodata satisfacut. Indiferent cat de mult realizezi sau castigi, ego-ul va insista ca nu este destul.Va veti gasi intr-o permanenta stare de impotrivire. Eliberati posibilitatea de a ajunge acolo vreaodata.Totusi in realitate, deja ati ajuns, si felul in care hotarati sa folositi acest moment prezent al vietii voastre este alegerea voastra. In mod ironic, cand incetati sa mai aveti nevoie de mai mult, mai mult din ceea ce va doriti incepe sa apara in viata voastra. Din moment ce v-ati detasat de nevoia de a avea, va este usor sa o pasati altora, pentru ca voi realizati acum de cat de putin aveati nevoie pentru a fi satisfacuti si in pace. Sursa universala este mereu multumita de sine, se extinde constant si creaza viata noua, nu incearca niciodata sa-si incetineasca creatiile pentru scopul sau egoist. Creaza si elibereaza. Cand eliberati nevoia ego-ului de a avea mai mult, va uniti cu acea sursa infinita a abundentei universale. Creati, atrageti catre voi, si apoi eliberati ! Nu cereti niciodata sa vina mai mult la voi, daca vreti sa vina ! Ca o apreciere a tot ceea ce apare, amintiti-va o lectie importanta pe care a predat-o sfantul Francis de Assisi: ”in oferire, noi primim”. Permitand abundentei sa curga spre si prin voi, voi va racordati cu sursa si garantati ca aceasta energie va continua sa curga. 6. Eliberati nevoia de a va identifica cu realizarile voastre. Acesta ar putea fi un concept dificil, daca voi credeti ca sunteti realizarile voastre. Dumnezeu scrie toata muzica, Dumnezeu canta toate cantecele, Dumnezeu construieste toate cladirile, Dumnezeu este Sursa tuturor realizarilor. Va pot auzi ego-ul protestand cu voce tare. Totusi, stati conectati la aceasta idee. Totul emana din Sursa. Voi si acea Sursa sunteti unu.Voi nu sunteti acest corp si realizarile sale. Voi sunteti observatorul. Observati totul si fiti recunoscatori pentru tot ce ati primit ! Cu cat NU aveti nevoie sa va revendicati meritul pentru realizarile voastre, cu atat mai mult veti fi conectati cu cele sapte fatete ale intentiei, cu atat mai liberi va veti simtiti sa realizati si mai multe oportunitati vi se vor ivi. Cand va atasati de acele realizari si credeti ca voi singuri faceti toate acele lucruri parasiti pacea si recunostinta pentru Sursa. 7. Eliberati-va reputatia. Reputatia voastra nu este localizata in voi. Se afla in mintile altora. Asadar voi nu detineti controlul asupra ei. Daca vorbiti in fata a 30 de persoane, veti avea 30 de reputatii. Conectandu-va la intentie, inseamna a va asculta inima si a va conduce pe baza a ceea ce va spune vocea interioara. Daca sunteti foarte ingrijorati despre cum va vor percepe ceilalti, atunci va deconectati de la intentie si permiteti ca parerile celorlalti sa va ghideze. Acesta este ego-ul vostru in toata ‘’splendoarea”. Este o iluzie care sta intre voi si puterea intentiei. Nu este nimic pe care sa nu il puteti face, atata timp cat sunteti conectati la Sursa si nu urmariti sa le demonstrati celorlalti cat de superiori si de priceputi sunteti. Faceti ceea ce faceti pentru ca vocea interioara este intotdeauna conectata si are recunostinta fata de sursa care o directioneaza. Stati detasati fata de rezultat si luati-va responsabilitatea pentru ceea ce va apartine : caracterul vostru. Lasati ca reputatia voastra sa fie disputata de catre ceilalti, caci ea nu are nici o legatura cu voi. Conform unei zicale: ” Felul in care tu vorbesti despre mine, nu are nici o legatura cu persoana mea”. (7 pasi pentru depasirea Ego-ului de Solarris) Bună să vă fie inima, prieteni! Dacă pentru a ne primeni văzul e nevoie să ne îngrijim ochii - a se vedea documentul ataşat - pentru o mai bună VEDERE, trebuie cu siguranţă să ne regăsim sufletul şi, mai ales acum, avem mare nevoie de pace interioară ca să VEDEM în ansamblu şi în detaliu ce se petrece în şi cu noi. Aseară eram tare derutată de văzul meu pe care-l perturbasem sever în faţa televizorului, încercând să leg şi să dezleg evenimentele zilei ce se încheia lăsându-ne aproape perplecsi. Mă dureau ochii şi, ce-i drept, mă cam împiedicam de lucruri prin casă nemaiînregistrându-le contuturile, după ce am scos ochelarii şi i-am pus pe birou. M-am culcat amarâtă. Mai mult pentru că nu înţelegeam. Nu puteam întrezări o viziune de ansamblu, tot ce aveam era o mâna de piese de puzzle fără legătură între ele. La o bucată de noapte m-a trezit din somn un fulger interior care mi-a zguduit structura fără avertisment. M-am ridicat în capul oaselor şi în VEDEREA mea a apărut marea de oameni care s-a adunat ieri la miting, apoi mulţimile de grupuri de discuţie pe care le ascultasem pe diferitele posturi tv. Erau acolo şi pretutindeni tineri, adulţi, bătrâni, copii, femei şi barbaţi, săraci şi mai puţin saraci, bogaţi şi mai puţin bogaţi, faimoşi şi anonimi, oameni care au de muncă şi alţii care nu au avut niciodată, toate categoriile profesionale, oameni cu şcoală multă şi oameni cu mai puţină instrucţie... toţi uniţi în ideea de a protesta în faţa negrijei, a excluderii, a separării, a neiubirii omului de către om. E drept că modalităţile de protest erau tot acelea ale excluderii, ale delimitării, ca în oglindă, dar ceea ce contează e că solidaritatea şi păşnicia, dansul şi cântecul lor plin şi de băşcălie şi de amărăciune, au fost mult mai puternice şi au arătat lumii faţa adevărată a poporului meu, faţa demnităţii umane care exprima grija faţă de semen, faţă de familie, exprimată preponderent cuminte şi frumos cu mijloacele sufletului. Astfel, în VEDEREA mea, marele dar al zilei de ieri a fost acela al regăsirii solidarităţii care ne-a re-unit în iubire şi grijă faţă de aproapele nostru. Popor plămădit într-o religie a Iubiriii fiind, ne-am trezit ieri într-un moment de UNIME, îmreună ca UNUL în neacceptarea separării şi a excluderii. Sigur că vorbesc de o trezire simbolică, sigur că mi se poate reproşa idealismul cu care extrapolez un moment de revoltă la grandoarea Unimii, însă ceea ce nu se poate nega este faptul concret că majoritatea românilor aflaţi în stradă ieri îşi uitau propria amărăciune în faţa ameninţării bătrânilor şi a copiilor. De neacceptat i s-a părut românului în aceste zile, mai cu seamă tăierea pensiilor şi a indemnizaţiilor/alocaţiilor pentru copii. Şi asta, în contextul în care mai bine de trei sferturi din populaţie o duce prost şi se află, conform statisticilor, la limita insolvabilităţii. Aşa se face că, în miezul nopţii care a trecut, sufletul meu binecuvântând sufletul neamului meu, mi-a fulgerat fiinţa cu bucuria demult pierdută de a mă fi născut român. E drept că nu m-a bătut niciodată gândul emigrării, dar obida că sufletul acestei naţii doarme m-a încercat de multe ori. De aceea semnele trezirii m-au făcut să mă bucur într-un moment în care starea generală de spirit e mult mai aproape de "Doină". 
Uf, lumea asta! E din ce în ce mai greu de trăit în ea, nu-i aşa? Afli cu stupoare că fiecare emoţie declasează creierul raţional, prin secretii hormonale neaprobate la centru. “Bucuria, fericirea, orgasmul te inunda cu un val de endorfine, pe cand grijile si tensiunile te atrag intr-un vartej al hormonilor stresului.”(CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI , psiholog) Şi unde mai pui că pentru a învinge stresul, metoda cea mai la indemînă, aceea de a ne vărsa năduful pe cei din jur, are eficienţa limitată. Produce o depresurizare momentană, dar acţioneaza ca bumerang prin autoculpabilizarea în care eşuăm ulterior şi prin deprecierea relaţiilor, ca să nu mai vorbim de traumele pe care le producem celor dragi. Mai ales dacă cei pe care ne căşună sunt copiii sau partenerul/partenera noastră. Cele mai simple metode de reechilibrare emoţională, etice, morale, şi chiar dăruitoare, pentru că transformă energia nu o împrăştie la frecvenţă nocivă, sunt: RÎSUL şi FRUMOSUL. Acestea două, sunt instrumente vitale precum focul şi roata. Ele ne pun în mişcare capacităţile benefice ale firii, transformînd reziduurile care altfel ne otrăvesc, dar şi reîncărcîndu-ne bateriile cînd suntem epuizaţi. Observăm că un om capabil sa se amuze, adică să se joace cu bune intenţii - nu vorbesc aici de miştocari şi de zeflemitori, să fie clar - e un om tonic, care dezamorsează situaţii conflictuale smulgîndu-ne zîmbetul salvator. Îi vom rîvni totdeauna compania. În fond, cred că am băgat de seamă fiecare că aproape toate conflictele cotidiene privite ulterior devin banale. Şi desigur, putem învăţa noi înşine să ne dezvoltăm acest simţ, fiindcă nici unul dintre noi nu ne-am născut fără el. În sublima sa grijă, VIAŢA ne-a înzestrat bine şi complet pentru Marele Joc! Aşa că purtăm cu noi, în înscrisurile secrete, cele două instrumente despre care vorbim. Prin natura Jocului însă, ele nu ne sunt băgate în traistă. E nevoie să le alegem. Să luăm de pildă rîsul. Minunea mea a început cînd am descoperit că cea mai la îndemînă sursă de rîs sunt eu însămi. Mă puteam amuza colosal doar urmărindu-mi cu duioşie, chiar cu tandreţe stîgăciile, căutările, gropile în care călcam, aşa cum procedezi cu copiii. Amuzîndu-mă, reuşeam de multe ori să evit încrîncenarea şi puteam privi mai amplu, ca şi cum aş fi urmărit pe cineva şi-l puteam observa din mai multe unghiuri. Astfel am descoperit că rîzînd vedeam lucrurile diferit decît atunci cînd mă încruntam. VEDEAM mai multe. Curînd am început să-mi dau seama că rîzînd, eram mai bună cu mine şi învăţam mai repede. Învăţam şi din greşeli. Cînd apuci să te încrunţi, îţi iese din minte că tu eşti cel care alege/fabrică experienţele ca să înveţi din ele şi te apuci, cu mare sîrg, să cauţi ţapul ispăşitor. În acest moment s-a dus învăţarea. Rămîi în acelaşi stadiu, cu aceeaşi nevoie de explicaţii. Iar Viaţa, care e totalmente de partea ta, ce să facă? Ţi le dă. Şi-aşa o iei de la capăt, repeţi aceleaşi greşeli, calci în aceleaşi străchini, cauţi iar ţapi ispăşitori... pînă te prinzi şi te bufneşte rîsul! Vestea bună e că într-o zi, cu siguranţă te bufneşte rîsul! Procesul de trezire începe de obicei cu o întrebare. Sau mai multe, după caz. Atunci eşti salvat. Deschizi OCHII. |  Odette Viaţa este un miracol, CategoriesAll ArchivesJuly 2011 | ||||||
