Întrebare: Cine sunt eu? De ce am impresia cateodata ca totul imi sta in putere, iar alteori ca sunt ca o frunza pe apa? Răspuns:
Să ştii totdeauna că aşa cum frigul este absenţa căldurii şi întunericul este absenţa luminii, tot aşa frica este absenţa iubirii, iar nimicul este absenţa Vieţii. Nu merită să te opreşti asupra a ceea ce nu e. Singurul lucru de făcut este să te avânţi în CEEA CE ESTE. Dragul meu,
Cred că e timpul să începi să afli adevărul.„Cunoaşte adevărul şi adevărul te va elibera.” a spus Iisus şi nu era nimic religios în asta, decât în măsura în care vrei să accepţi că totul e sacru. Aşa cum Energia /căldura, Lumina, Iubirea, Viaţa, adică TOT ceea ceeste e sacru, creator de viaţă adică.
******************************** SÁCRU adj. 1. v. sfânt. 2. sfânt, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.)3.sfânt, solemn. (Un jurământ ~.)4. sfânt. (Numele ~ al patriei.)5. v. solemn. 6. v. inviolabil. SFẤNT, -Ă,sfinți, -te, adj. 1.Epitet dat divinității, considerată ca întruchipând suprema perfecțiune și puritate. SFÂNT1 ~ă (sfinți, sfínte) 1) Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sacru. ~a libertate. 2)Care este excepțional de important.(Dex) *********************************
Poate că a sosit vremea să începi a cunoaşte adevărul despre tine. Există un moment în care eşti pregătit să ştii că, aşa cum eşti tu acum şi-n oricare alt moment al vieţii tale, eşti o parte din Univers care conţine în sine Lumina, Energia, Viaţa, Iubirea. De fapt eşti atât un produs cât şi un conţinător a TOT ceea ce există. Şi de aceea eşti sacru precum Lumina, Energia, Viaţa, Iubirea, ceea ce înseamnă „întruchipând suprema perfecţiune și puritate”(Dex).
„Totuşi, dacă ai ştii Cine Eşti - că tu eşti cea mai minunată, mai deosebită, mai splendidă fiinţă pe care Dumnezeu a creat-o vreodată, nu ţi-ar fi niciodată frică. Pentru că, cine ar putea respinge o astfel de măreţie? Nici măcar Dumnezeu nu ar putea găsi defect unei astfel de fiinţe.
Dar tu nu ştii Cine Eşti şi te subestimezi.
Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de descoperire, ci unul de creaţie.
Tu nu te descoperi pe tine însuţi, ci te creezi din nou. Caută deci nu să descoperi Cine Eşti, caută să-ţi dai seama Cine Vrei Tu să Fii.”
„Scopul Meu divin pentru care M-am divizat (dând astfel naştere la Tot ce este, prin urmare şi ţie, n.c.) a fost de a crea suficiente părţi din Mine, astfel încât să Mă cunosc pe Mine însumi ca experienţă.
Există un singur mod prin care Creatorul se poate cunoaşte pe Sine Însuşi ca trăire a Sa de Creator şi acesta este prin a crea. Şi, astfel, Eu le-am dat nenumăratelor părţi din Mine (tuturor „copiilor” Mei, prin urmare şi ţie n.c.) aceeaşi putere de a crea pe care o am Eu ca întreg.
Aceasta vor să spună religiile voastre atunci când se afirmă că aţi fost creaţi „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă, după cum au sugerat unii, că trupurile noastre fizice arată la fel (deşi Dumnezeu poate să preia, pentru un anumit scop, orice formă fizică pe care o alege). Aceasta înseamnă că esenţa noastră este aceeaşi. Noi suntem construiţi din acelaşi material. Noi SUNTEM „acelaşi material”! Cu aceleaşi proprietăţi şi îndemânări, inclusiv îndemânarea de a crea - din nimic - realitate fizică!” (N.D.Walsh-Conversaţii cu Dumnezeu, vol1)
Dacă începi să ştii acest adevăr, să-l simţi în inima ta, atunci începi să înţelegi perfecţiunea şi darul fiecărei clipe care îţi deschide oportunitatea de a alegecum vrei să te creezi pentru clipa următoare. Începi să înţelegi că indiferent de părerea celorlalţi, de deschiderea lor către tine, de înţelegerea şi de acceptarea lor, indiferent de rezultatele exterioare, viaţa este aventura ta de a te crea aşa cum vrei să fii. Şi faci asta fie că eşti conştient/atent la acest proces, fie că nu.
Iar dacă alegerea pe care o faci în acest moment nu-ţi serveşte sau nu-ţi place prea mult, creator fiind, poţi să alegi să te clădeşti altfel în clipa următoare. Atât e de simplu şi de firesc. E adevărat că simplu nu înseamnă neapărat uşor, dar merită tot efortul, crede-mă!
Frumuseţea şi uşurinţa constau în faptul că tot timpul poţi reface alegerea, tot timpul îţi poţi reorienta fiinţa, funcţie de scopurile pe care ţi le propui. Tot timpul tinzi, observând rezultatele obţinute, spre varianta ta mai înaltă, mai desăvârşită, chiar când ţie ţi se pare că faci invers: că rămâi în urmă, că te prăbuşeti. Te poţi clădi doar reflectându-te în oglinzi cât mai diverse, ca să afli şi cum vrei să fii şi cum nu ţi-ar plăcea.
Însă această variantă a ta, îmbogăţită cu încă un vis, cu încă o experienţă, nu o poţi alege/decide decât tu, fiindcă urmează să te slujească doar pe tine. Urmează să-ţi amintească de Cel ce eşti tu cu adevărat.
În acest scop, fii bun cu tine însuţi, fiindcă doar aşa poţi fi bun cu Tot ce este! Şi pune semn lucrurilor care te înalţă!
Te îmbrăţişez cu iubire!
Care-i rostul? Care-i "şpilul" în povestea asta cu viaţa?
Îţi spun o poveste:
Casa sufletului
Un batrân zidar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere iar patronul său îl dorea la lucru în continuare în echipa sa. Cu toate acestea, batrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viaţă mai linistită alături de familie. Renunţa la un salariu bunicel, dar prefera liniştea. Cu părere de rău pentru pierderea unui meşter aşa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Batrânul acceptă, însă nu mai puse suflet în ceea ce făcu. Chemă ajutoare nepricepute şi folosi materiale nepotrivite. Şi lui îi era ruşine de cum arăta ultima sa lucrare. Când în cele din urmă o isprăvi, patronul veni să o vadă. Îi darui zidarului cheia de la intrare, zicându-i: - Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Zidarul rămase uimit. Ce mare ruşine! Dacă ar fi ştiut că îşi zideşte propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel.
Aşa e şi cu noi. Ne construim realitatea, uneori neatenţi, punând în ea rareori tot ceea ce e mai bun, mai cu seamă în noi înşine. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa pe care tocmai am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o desigur diferită. Sau... ştiu şi eu?!... Însă înapoi nu ne putem întoarce. Vestea bună e că putem însă merge înainte.
Poţi face o nouă alegere oricând. Doar să te prinzi că tu esti zidarul. În fiecare zi ridici un perete, bati un cui, aşezi o scândură. Viaţa e întocmai cum ţi-o clădeşti. Alegerea pe care o faci azi zideşte casa în care vei locui mâine.